Mit sau realitate

                Un mit poate fi descris in mai multe feluri: o legenda, un basm, un produs al folclorului. Sunt povesti traditionale, adesea cu o natura simbolica, referitoare la o persoana sau un loc anume. Originile lor se pierd de multe ori in negura timpului. Mitul se poate modifica si poate evolua o data cu transmiterea sa de la o generatie la alta.

               Exista mituri despre zei si zeite, precum cele din mitologia greaca si romana. Uneori, miturile descriu povestea unor figuri legendare, tesute in fibra istoriei unei natiuni.

                                                                                                                   Sirenele, inchipuiri ale oamenilor ?

  Sirenele sunt creaturi mitice care se pare ca ar trai in marile din întreaga lume. Arata ca niste femei frumoase, cu par lung, dar de la talie in jos au corp de peste.

  Marinarii si pescarii spun de secole intregi povesti despre sirenele pe care le-au vazut. Primele sirene ar fi fost vazute în Assiria, in jurul anului 1000 i.e.n. Imaginea cea mai raspandita a sirenei este cea in care sta pe o stanca, admirandu-se intr-o oglinda.

  Unele sirene sunt fapturi binevoitoare, care le indeplinesc diverse dorinte marinarilor care le ajuta. Dar pentru multi marinari, sirenele au adus ghinion, prevestind furtuni sau naufragii. Exista si povesti despre sirene care i-au vrajit pe marinari cu cantecul lor, ademenindu-i spre stanci de care corabiile lor s-au sfaramat.

  In Odiseea lui Homer, a fost prima mentiune documentara despre existenta unor fiinte jumatate om si jumatate peste, numite sirene. Aceste legende se bucura de o mare credibilitate la popoarele scandinave si la cele de pe coasta Adriaticii. Dar nu numai legendele ci si cateva documente medievale atesta capturarea unor astfel de fiinte. Nici navigatorii arabi si nici popoarele Indochinei, nu erau straine de asa ceva.

  Savantii francezi si britanici afirma ca aceste fiinte apartin de fapt unor specii de mamifere marine numite dugongi si lamantini, a caror bust prezinta glande mamare proeminente si o coada sub forma celor asemanatoare delfinilor. Dupa acest verdict dat de stiita, sirenele cu istoria si misterele lor au fost uitate.

  De curand insa, zoologii americani, au fost confruntati cu rapoarte ciudate venite din Papua-Noua Guinee, rapoarte a caror calitate si credibilitate erau greu de contestat. Antropologul Ray Wagner de la         Universitatea din Virginia a strans sute de marturii ale papuasilor, care afirma ca au vazut asa numitii "oameni ai marii", fiinte si torsuri umane, jumatatea inferioara a corpului terminata cu o inotatoare caudala asemanatoare cu a delfinilor.

  Un papuas batran a povestit ca o astfel de femela prinsa in plasele de pescuit, avea pielea deschisa la culoare, aproape alba, parul lung, negru, cu figura la fel ca cea a oamenilor, cu exceptia gurii, care parea ciudata, cu buze drepti si subtiri. Femelele au glande mamare rotunde si mari, fiecare sex posedand organe sexuale asemanatoare cu cele ale omului, singura deosebire constituind-o picioarele, care de la genunchi si pana la glezne erau unite iar talpile au devenit opozabile asemanatoare mai de graba cu inotatoarele delfinilor. Deci, sirene... Aceste fiinte, pe care triburile Barok si Nakela le-au botezat Ri, manaca pesti mici, respira ca orice mamifer si nu au fost auzite vorbind, desi pescarii isi aminteau de strigatele aproape umane scoase de o femela macelarita pentru a-i vinde carnea. In 1983 biologul Ray Mackal de la Universitatea din Chicago afirma ca : " o sirena adevarata ? jumatate om si jumatate peste ? este o imposibilitate genetica. Dar aceste creaturi pot fi o specie necunoscuta de sireniene ( grup de mamifere ), care include dugongii si lumantinii . S-ar putea chiar ca Ri, sa fie un grup humanoid, rezultat in urma unor defectiuni genetice". Antropologul Ray Wagner considera ca " din punct de vedere anatomic si evolutionist, acesti Ri sunt o problema dar autenticitatea rapoartelor este greu de contestat".

  O expeditie facuta de specialisti in 1983, a descoperit numeroase specii de pesti. Auzindu-i pe bastinasi povestind despre Ri, specialistii le-au aratat imagini ale unor lamantini si dugongi, care traiau in apele Australiei si Noii Guinee, numai ca triburile cunosteau aceste fiinte si faceau deosebirea intre ele si cele pe care ei le numeau Ri. Localnicii deosebeau clar delfinii si dugongii de ceea ce ei numeau "oamenii din mare". In una din zile specilistii au avut ocazia sa vada la departare o astfel de fiinta, ba chiar sa o fotografieze. In toate acele zile, tot ce au putut aduna au fost cateva observatii incomplete efectuate de la distante mari si doua fotografii neconcludente, una infatisand o inotatoare caudala si cealalta un corp zvelt, arcuindu-se la suprafata apei. Inainte de plecare, localnici le-au mai semnalat o astfel de aparitie la mare departare, in apele golfului dar tot ce au putut sa vada a fost o spinare lucioasa dar aparent plata, nu rotunda ca cea a delfinilor.

  Poate ca acesti Ri sunt accidente genetice, poate ca sunt rezultatul vreunei experiente facute de cine stie cine, poate sunt pur si simplu doar niste mamifere.

  Dar daca sunt rudele noastre acvatice, hominizi porniti porniti in alta directie evolutiva?

                                                                                                                Monstru din Loch Ness, legenda vie ?

  Relatari cu privire la un monstru acvatic, ce traieste in Loch Ness, Scotia, dateaza de acum 1500 de ani dar legenda moderna s-a nascut abia pe 2 mai 1933 cand a fost publicata stirea ca acest monstru a fost vazut.Un cuplu a sustinut ideea ca monstrul era pe mal, traversand drumul de pe tarm.

  Ziarele britanice au trimis reporteri in Scotia pentru a veda monstrul.S-au gasit urmele unui imens animal patruped.Au fost luate mulaje cu urmele gasite in pamant si trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anuntat ca urmele erau ale unui hipopotam.

  In 1934, o faimoasa fotografie, prezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze ca Nessie ( monstru ) era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic, se presupune ca a disparut impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness, a fost ingetat in timpul erei glaciare, astfel incat aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness.

  In anii '60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent dar un semn de intrebare ramane fiindca la fiecare expeditie, operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica.

  In 1975, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul cu fotografia subacvatica. Dupa ce au facut fotografia, au marit-o zarind posibila inotatoare imensa, creatura asemanatoare unui plesiozaur.

  S-au mai facut expeditii si in anii '80, '90 dar rezultatele au fost neconcludente.

  Cercetari se fac in continuare, entuziasmul turistilor si al investigatorilor profesionisti sau amatori neputand fi stavilit.
 

                                                                                                                            Atlantida, continentul misterios

  Legenda spune ca Atlantida era o insula, probabil undeva in Mediterana, care a fost distrusa fie de un cutremur, fie de un tsunami. Prima mentionare a Atlantidei a fost facuta de filosoful grec Platon, in urma cu 2.400 ani. El spunea ca insula ar fi disparut cu aproximativ 9.000 ani inainte de epoca lui.

  Se spune ca Atlantida era un tinut de mare frumusete, care adapostea o civilizatie avansata, extrem de bogata. Imaginea romantica a unei insule fabuloase inghitite de mari a facut ca aceasta locatie sa fie cautata inca din epoca lui Platon, desi nimeni nu este sigur ca insula ar fi existat cu adevarat.

  Exista teorii care sustin ca Atlantida s-ar fi aflat in diverse locuri, de la Elvetia pana la Noua Zeelanda. Unii experti cred c Atlantida ar fi putut fi Insula Creta.

  Unii cercetatori sunt de parere ca Atlantida ar fi existat cu milenii in urma, in zona actualului ocean Atlantic.masuratorile facute au inregistrat un uscat prabusit.Avem la baza insemnarile lui Solon, ilustru om politic, insemnari preluate de Platon, unul din cei mai mari filozofi ai antichitatii.

  In lucrarile sale, Platon se refera la un continent-insula, la arta, istoria, comportamentul si obiceiurile oamenilor Atlantidei.Astfel, el prezinta un popor de razboinici, care a aparut din apele Atlanticului, navalind cu furie peste Europa si Asia.  Despre Atlantic spune ca era navigabil si ca exista o insula in locul numit de greci "Coloanele lui Hercule ". Platon descrie aceasta insula, ca fiind mai mare ca Libia si Asia la un loc si permitea trecerea catre celelalte insule, fiind usor de trecut pe continentele cu tarmurile la Atlantic.
  De-a lungul timpului, istoria dramatica a continentului Atlantida, disparut sub apele oceanului,aproape instantaneu, cu mii de ani inaintea erei noastre, a creat multe discutii.Locul acestei insule-continent nu era in fata Gibraltarului ci a Dardanelelor.
  Ultimile cercetari arata ca acest continent a disparut in urma unui puternic cutremur.Muntele din lijlocul insulei s-a prabusit pulverizandu-se, apele marii retragandu-se dar dupa un timp au revenit navalind peste ce ramaseseacoperind totul.

  Din insula au mai ramas doar petice stancoase.
  In continuare disparitia Atlantidei, ramane invaluita in mister.

                                                                                                   Triunghiul Bermudelor, poarta catre alta galaxie ?

  Unii cred ca legile fizicii nu se aplica in Triunghiul Bermudelor. Este unul din cele doua locuri din lume unde acul busolei nu arata nordul adevarat, magnetic.

  I se mai spune Zona Crepusculara si este aproximativ creat de Florida, Insula Bermuda si Puerto Rico.

  Rapoarte despre ciudatele disparitii din aceasta zona dateaza dinainte de 1950.  Este o regiune oceanica, care "inghite" vase si avioane fara sa lase urme.Inceputul istoriei Triunghiului Bermudelor, dateaza de pe 16.09.1950, cu un articol in care se vorbea despre disparitii ale vaselor si avioanelor intre Florida si Bermuda.In anii urmatori au aparut tot felul de ipoteze, despre cine ar fi vinovat ( extraterestrii) si despre cate "victime" au fost, din 1955 pana in prezent : 428 de vase. Adevarata legenda a Triunghiului Bermudelor a inceput la 5.12.1945, cu faimoasa disparitie a "Zborului 19", in care cinci bombardiere au disparut misterios impreuna cu alt avion de cautare venit dupa ele, deci 6 avioane si 27 de oameni. Nu au fost gasite nici pana azi.Alte incidente , de aceeasi natura , s-au atrebuit tot Triunghiului Bermudelor.

  Totusi nu se poate spune cu certitudine daca Tiunghiul Bermudelor este adevar sau doar o legenda pentru ca majoritatea disparitiilor pot fi explicate rational si pentru ca nu se stie cu precizie daca evenimentele atribuite acestei zone au si avut loc acolo pentru ca nu s-au descopeirt probe evidente in acest sens. In continuare insa, Triunghiul Bermudelor ridica semne de intrebare .
 

                                                                                              Stonehenge ... centrul Universului

  Ansamblul de la Stonehenge, situat in campia Salisbury,la circa 130 Km de Londra, reprezinta unul dintre cele mai frumoase locuri preistorice din lume si unul dintre cele mai misterioase.Este misterios datorita cercului de pietre mari, verticale, a fortificatiei circulare si a inelului de gropi umplute. Nimeni nu stie cum a fost construit Stonehenge, cum au ajuns pietrele acolo si la ce au folosit.

  Pietrele verticale si cele orizontale,prin care acestea sunt unite, arta ca si cum ar fi facute din lemn, de un tamplar.Ar fi fost normal ca cei din neolitic sa foloseasca lemnul si nu piatra si la ce a servit aceasta aliniere? Un instrument de prezicere a eclipselor?

  Monumentul nu a fost construit tot o data ci treptat. Prima si cea mai importanta etapa a ansamblului de la Stonehenge era o constructie mare si rotunda, din lemn, inconjurata de un sant circular. Ramasitele acestei fortificatii, construite intre 3200 si 2700 i.e.n. sunt inca visibile in ciuda eroziunilor. Ridicatura avea cam 2 m inaltime si 6 m latime si un diametru de circa 98 m. Constructia de lemn era cam de 30 m in diagonala si se crede ca avea acoperis de paie dar azi a mai ramas putin din ea. Intrarea principala era la sud. Constructia centrala era probabil o capela funerara. Apoi au fost sapate cele 56 de gropi, intr-un cerc in interiorul fortificatiei. multe dintre ele contin ramasite umane dar dupa cercetari s-a vazut ca gropile fusesera construite cu mult timp inainte sa fie pusa cenusa in ele.

  In anii '60, astronomul Gerald Hawkins a afirmat ca monumentul era un "calculator" al epocii de piatra de prezicere al eclipselor sau loc unde se desfasurau ritualuri.

  Modul in care acest monument a fost construit ramane o enigma pentru ca nu se stie cum au fost aduse pietrele, construite din stanci de dolerit albastru ( care se gasea la o departare de 200 Km fata de Stonehenge ), grele de 80 de tone. Mai sunt si 81 de bolovani, fiecare avand 50 de tone, sunt din granit dur si se puteau extrage dintr-o stanca aflata la o departare de 35 Km. 30 de bolovani au fost ridicati apoi vertical. Cum au fost adusi? Astazi au mai ramas aproximativ jumatate din pietrele originale . Enigmaticul Stonehenge ramane fara raspunsuri si pe viitor.

                                                                               Blestem sau coincidente...?

  "Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon". Aceasta inscriptie, descoperita in mormantul lui Tutankamon a capatat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormantul. In 1903,un englez bogat,lordul Carnavon,a venit la Cairo pentru a face noi sapaturi.el a reusit sa atraga colaborarea unui tanar,dar remarcabil arheolog,Howard Carter.  La 25 noiembrie 1922,Carter,Carnavon si Calender au coborat pentru prima data in mormant,asa spun ei.Se spune ca Carter si Carnavon au descoperit mormantul mai devreme dar au tinut ascuns acest eveniment deoarece ei au gasit mormantul intact. Ei au lasat mormantul in dezordine ca sa se cunoasca ca a fost profanat.La 18 februarie s-a facut ''inaugurarea oficiala'' a sapaturilor.Dupa cateva zile lordul Carnavon a murit intepat de un tantar,spunand inainte de moarte:''S-a terminat,am auzit chemarea si ma pregatesc!''Aproape chiar in acel momont,lumina s-a stins in camera si,de altfel in tot hotelul.Asa s-a nascut legenda blestemului lui Tutankamon.Astazi ipoteza doctorului Dean este aproape unanim aceptata. El sustine ca motivul decesului celor care au intrat in mormantul lui Tutankhamon nu este blestemul ci un soi de ciuperca (aspergillus niger) ai carei spori, patrunzand in plamani, gasesc conditii propice de germinare si se dezvolta repede formand colonii ce provoaca leziuni in tesutul pulmonar. Absorbite de sange, toxinele sunt transportate in creier si actoineaza asupra sistemului nervos central, provocand halucinatii de genul celor produse de acidul lisergic sau de mescalina.Totusi o intrebare exista: sunt simple coincidente sau blestemul exista?

  Dupa 2 luni de la intrarea in mormantul lui Tutankhamon Carnarvon a murit. La 6 ani dupa ce acesta murise inca 12 persoane care faceau parte din echipa lui Carnarvon murisera.In anii ce au urmat, alti cativa oameni ce au avut legatura cu expeditia au murit.

  Lista cea lunga cu morti a inceput in aprilie in 1923 cand Carnarvon s-a trezit in camera de hotel din Cairo simtindu-se rau.Pana cand a sosit fiul sau in camera de hotel, Carnarvon era deja inconstient. In acea noapte a si murit. Moartea sa s-a datorat unei muscaturi de tantar-muscatura identica cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankhamon(pe obraz). Lista cu morti nu se oprea.Secretarul expeditiei Richard Bethell a fost gasit mort in patul sau . Radiologistul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul lui Tutankhamon se plangea ca este epuizat..La scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia a murit.Arheologul Arthur Mace, care era unul din conducatorii expeditiei, a intrat brusc in coma si a murit ininte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul. In 1930 doar doi din membrii echipei care au intrat in mormantul regelui mai erau in viata.Blestemul faraonului avea efect si la jumatate de secol de la prima victima.In 1970, singurul supravietuitor al expeditiei, batranul Richard Adamson in varsta de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune.El a spus telespectatorilor ca nu crede in blestemul lui Tutankhamon.Dupa ce a plecat de la studioul de televiziune taxiul sau a fost implicat intr-un accident. Adamson a fost aruncat din masina pe strada unde avea sa fie ucis de o trasura. Era a treia oara cand cand a spus public ca nu crede in blestem. Prima oara sotia sa a murit la 48 de ore dupa aceasta remarca. A doua oara fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. Dupa a treia intamplare Adamson a zis: “pana acum am refuzat sa cred ca este vreo legatura intre blestem si ceea ce i s-a intamplat intamplat familiei mele.Dar acum am ceva dubii”.
  In 1972 s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din muzeul din Cairo sa fie dus la Muzeul din Londra pentru o expozitie.Transportul tezaurului a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez care era directorul general al departamentului de antichitati al muzeului si raspundea de mumiile si comorile faraonilor.A spus:”Eu, mai mult ca oricare din aceasta lume am avut legatura cu mormintele si mumiile faraonilor.Si totusi sunt in viata.Nu cred nici o clipa in blestem”.
  Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. In acea zi doctoral Mehrez a murit subit.Avea 52 de ani.
  Blestem sau simple coincidente,Blestemul lui Tutankamon,naste si astazi aceleasi intrebari care vor ramane si in viitor sub semnul misterului.

                                                                                                                    Cercurile din lanuri

  Peste 10.000 cercuri au fost raportate în lanuri din 30 tari diferite.

  Cercurile din lanuri au aparut in toata lumea, in ultimii 30 de ani. Variaza de la modele geometrice simple pana la compozitii complexe, atent construite.

  Unii sugereaza ca sunt urmele lasate de farfuriile zburatoare care turtesc lanurile, atunci cand aterizeaza, sau ca sunt chiar mesaje lasate de extraterestrii care ne viziteaza planeta. Altii cred ca sunt create de microundele generate de satelitii care orbiteaza in jurul Pamantului.

  Alte explicatii mai rationale sustin ca aceste cercuri din lanuri sunt simple farse facute de mana omului, de catre cei care vor sa convingă publicul ca pe Pamant ar sosi vizitatori extraterestri. Unii se intreaba de ce ar bate extraterestrii atata drum, pana pe planeta noastra, doar ca sa turteasca vreo cateva lanuri? De ce nu ar lua legatura cu noi si in alt mod, mai usor de recunoscut?

                                                                                                                                     Piramidele

  Piramidele egiptene au fost dintotdeauna invaluite in mister. Primele au fost construite in urma cu 4.500 ani. Pana la sfarsitul secolului 19, nici o alta cladire din lume nu se putea compara cu dimensiunile lor uriase.

  Vechii egipteni cunosteau foarte bine geometria si astronomia, ceea ce a generat teorii care speculeaza ca piramidele nici nu ar fi fost construite de om, ci de o rasa extraterestra, care ar fi vizitat planeta noastra in urma cu mii de ani.

  Zvonurile au inceput sa circule cand egiptologii au început sa deschida mormintele faraonilor. Se spunea ca oricine profaneaza aceste morminte va fi blestemat. Multi cred ca acest blestem este de vina pentru moartea Lordului Carnarvan, care a finantat expeditia lui Howard Carter, pentru a deschide mormantul lui Tutankamon, in 1923. El a murit de pneumonie, dupa ce fusese intepat de un tantar, la cateva saptamani dupa ce deschisese mormantul faraonului.

  Raspunsul la intrebarea : Cum au reusit egiptenii sa ridice minunatele piramide ?, ramane inca un mister nedescifrat .